secunda s-a oprit in loc zambind
atunci cand ma tineai in brate,
iar fericirea noastra a ramas si ea
desenata pe sufletele pline de dor,
rasul tau ce se aude ca ecou
a intepenit si el acolo-n timp,
buzele mele moi inca poarta amprenta
sarutului patimas din acea secunda,
mirosul trupului tau fierbinte pluteste
in aerul ce mi-e frica sa-l inspir,
ca nu cumva sa dispara desi
mi-e impregnat adanc in piele,
stau suspendata in acea clipa ce-a trecut
si ma gandesc cum as putea oare
sa o renasc,sa o fac secunda noastra
de iubire care apoi sa ne trimita
spre tot ce ne dorim...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu