Fii fericita iar!

Te-am intalnit intr-o seara de mai,

Era pustiu si atat de liniste in jur,

Incat auzeam praful de pe aleia din parc,

Ce se aseza pe orice intalnea in cale.

Te-ai apropiat de mine putin stangaci,

M-ai luat de mana si privindu-ma in ochi,

M-ai intrebat:- De ce esti trista doamna mea?

-E asa de dura intrebarea si ma doare rau.

Ea imi mareste suferinta si asta ma usuca,

Acea dragoste nebuna ce o aveam odata

O pierd usor si fara sa-mi fi dat seama,

Cand poate as fi putut sa schimb ceva.

Si-acea familie dorita si-atat de fericita,

Pe care mi-am dorit-o toata viata se destrama,

Din vina mea,din vina lui,din vina noastra,

Noi n-am stiut sa aratam acele patimi ascunse.

El a comis acea greseala numita infidelitate,

Dar nu cu trupul,doar cu mintea,insa a fost de-ajuns,

Caci asta dovedea ca ne-am pierdut,ratacit,

La un moment dat unul de altul pe drumul prafuit acum.

Acel strain ma asculta tacut cum imi sopteam naduful,

Facand un sacrificiu in a spune aceste cuvinte...

Si ridicandu-mi capul imi spuse doar atat:- Priveste inainte

Si vezi acea speranta ce sta la colt de strada, FII FERICITA iar!